Visul?
Astrul hipnozei nu mai avea putere.Amurgul despuia colinele de aur de frumusetea si lumina lor,coborând deodata peste ele lumina întunericului.
O emoție puternica începu sa-mi străbată tot corpul.Sunetul pașilor mei timizi scotea un sunet ciudat,inima imi zvâcnea puternic azindu-se in căderea nopții.
Deodată,glasul vântului,care mai adineaori era doar un vânticel care-mi mângâia obrajii palizi de spaima,dădu porunca gingasului trifoi.Ca prin minune firavul fir cu patru foi,se transforma in cel mai temut zmeu cu patru capete,napustindu-se plin de răutate asupra tintaurii, o domnita frumoasa,îmbrăcată intr-o rochie diafana,brodată cu stropi de roua.Martori mi-au fost si brazii,care vazindu-ma fara curaj si putere,mi-au dat din seva lor pentru a o putea salva pe biataȚintaură.
Orbitoare lumini de raze imi mângâiau obrazul.Am deschis ochii cu greu. O durere puternica imi străbătea brațul drept.Eram rănit.Priveam in jurul meu.....un camp plin de verdeața ma înconjura.Floarea de țintaură isi deschidea petalele parca bucuroasa la vederea mea.Langa ea nu mai era acum trifoiul.......
