a) -nu ești tu, zise el scurt, dintr-ai lonacșu care au pribegit peste Nistru?
-sunt Tudor, feciorul lui Ionacșu..., raspunse miscat Soimaru, dintre toti pribegii eu singur mă intorc inapoi.
-atuncea eu iti sunt mos destept, frate cu tatal tau..., striga batranul. Uita-tr la mine si ma cunoaste!
-te cunosc, mosule Mihu! Ingana Șoimarul.
Moşul află de la tânăr că cel de dinaintea sa este din neamul Ionaşcu, familie pribegită peste Nistru.
Feciorul, pe numele său Tudor, este singurul întors acasă dintre pribegi. Astfel, tânăr şi moş se recunosc între neamuri.
b) - ce este aceasta? striga Sobieski, repezindu-se calare inaintea lor. Ce ssunteti voi?
-strajerii din cetate, raspunse batranul ranit, din spatele fiului sau.
-cum! Atatia sunteti?
-zece din noi au pierit din mila Mariei tale.
-voi ati cutezat a va impotrivi mie si a-mi omora atatia viteji? zise regele.
Sobieski se avântă înaintea celor doi pentru a le afla originea. Aşa descoperă că sunt străjerii cetăţii.
Furia regelui se amplifică când află, din răspunsul smerit al bătrânului rănit, că au fost doisprezece împotriva întregii sale armate; zece, din mila regelui, trecuseră la Domnul. Indignarea acestuia atinge apogeul la ideea îndrăznelii unei mâini de străjeri în faţa unei armate
de-au îndrăznit a i se împotrivi.
