1.Explica semnificatia adoua figuri de stil.
2.Motiveaza prin evidentierea a doua trasaturi existente in text,aparteneta fragmentului la genu epic.
3. Comenteaza rolul pe care il are decorul in conturarea starilor celor doua personaje ,avand ca suport urmatoarea secventa:Cerul era insa mohorat si apasator si se cobora foarte jos,parca s-ar fi pus sa striveasca pamantul.In vazduh ratacea o tristete grea,care patrundea in suflete mai adanc decat frigul atotstapanitor. Cativa copaci razleti,negri,cu crengile despuiate,asemenea unor oameni bolnavi cerand iertare,vegheau incremeniti sub povara singuratatii.
4.Prezinta rolul virgulelor in structura:-Soarele ,zic,nu mai arata de mult,repeta soldatul,uitandu-se cu niste ochi voiosi la dansul.







Pornira. Caprarul inainte, Itic dupa el ,prin santul de aparare parasit ,in care zapada se troienise peste bulgarii de pamant rascolit de obuze .[...]
"tare-i ursuz,astazi"se gandi Itic,agatandu-si alene arma pe umar,mai racorit.
Urmele lor se iveau ca niste pete negre,mereu mai mici,pe spinarea dealului acoperita de cearceaf alb,nesfarsit. Parapetul zidului serpuia ca o botitura cenusie,frant pe alocuri , pierzandu-se in zare . Zapada sfaramicioasa stapanea tot cuprinsul,atat de alba,ca,privind-o,mai mult,ustura ochii. Cerul era insa mohorat si apasator si se cobora foarte jos,parca s-ar fi pus sa striveasca pamantul.In vazduh ratacea o tristete grea,care patrundea in suflete mai adanc decat frigul atotstapanitor. Cativa copaci razleti,negri,cu crengile despuiate,asemenea unor oameni bolnavi cerand iertare,vegheau incremeniti sub povara singuratatii.
-De mult n-am mai vazut soarele,rosti Itic deodata,plictisit de tacerea care incepea sa-l inabuse.
Desi vorbise aproape in soapta ,glasul lui rasuna aspru si poruncitor ,tulburand linistea padurii ca o bataie grea de aripa.Un brad batran tresari spaimantat si-si scutura crengile ;zapada se cernu fara zgomot pe invelisul alb.Caprarul se intoarse spre Itic ,ca si cum glasul l-ar fi desteptat dintr-o aiurare:
-Cum ai zis?
-Soarele ,zic,nu mai arata de mult ,repeta soldatul,uitandu-se cu niste ochi voiosi la dansul. Ofi tarziu,don caprar?Sa nu ne apuce noaptea prin pustiurile astea.
-Noaptea? Murmura caprarul cu capul coborat in pamant , incat parea a vorbi dintr-o pestera .Numai Dumnezeu stie cate se pot intampla pana la noapte.