Intru tot mai adanc in pestera,tot mai fascinata de "vulcanii" misteriosi.Inchid ochii si las aerul rece sa imi acapareze corpul.
Ii deschid si imi intorc privirea.Erau mai multe intersectii si bifurcatii.Tresar speriata atunci cand imi dau seama ca m-am ratacit.
Aleg un drum la nimereala si il patrund.O fundatura...ma abtin din a nu plange.Ma intorc de unde am venit si o iau pe alt drum.Alte bifurcatii se afla la randul lui.De data aceasta simt cum obrajii mei sunt uzi de lacrimile sarate.Ma prăbușesc la pamant si imi plang de mila.
Adorm incet,cu ochii rosii de la plans.
O voce in ecou se aude. Ba nu.Mai multe voci se aud.Ma dezmeticesc si strig "Aici!"
Niste persoane vin din intuneric.Le recunosc ca fiind profesorii mei.Ma ridic si alerg spre ei si ii imbratisez.Ma mustreaza putin,apoi ma conduc spre iesire.
M-am invatat minte.Nu mai umblu de una singura prin pesteri necunoscute.
