Era o seara senina.In urma cu doua ore , eu si sora mea am privit frumosul apus de soare pentru ca noua atat de mult ne place.Florile emanau minunatul parfum care parca saruta cerul. Luna plina iese din nori, dupa ce a privit si alte suprafete de pamant, zicea sora mea.Eu o ascultam cu placere deoarece imi placea imaginatia ei. Intradevar,in acea seara,luna parea a fi gigantica decat in celelalte seri. Vantul nu avea intensitate precum in anotimpurile reci,dar colinda in continuare.Racorind cu o suflare de a sa intreg solul,dupa o zi cu caldura mare.Vantul parea sa-i spuna giganticei luni ,, noapte buna,, deoarece colinda intotdeauna de la cer la pamant,niciodata nu avea traseul de la pamant la cer.Noaptea a fost linistita ,cu usoare adieri de vant si luna plina a putut fi zarita de la fereastra mai mult timp.
