Titlul, "Viscolul" face trimitere la elementul cheie al poeziei devenit și motiv literar.
Metafora "valuri albe" sugerează troienele nesfârșite ce îmbrăcă natura în albul imaculat al iernii.
Eul liric conturează peisajul de iarnă prin intermediul descrierii :"ca nisipurile dese din pustiul african".
Imaginea vizuală :"se aude un nechez răsunător..." exprimă tulburarea liniștii odată cu apariția călătorului rătăcit în sălbăticia viscolului.
Versurile " Noaptea cade,lupii urlă... " , "Zberăt, raget, ţipet, vaiet, mii de glasuri spăimântate" accentuează sentimentul de apăsare al eului liric, neputincios în fața dezlănțuirii iernii.
Sper că te-am ajutat :)!
