Domnu' Vucea
În această povestire scrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea , naratorul își amintește din vremea copilăriei , când aștepta cu nerăbdare să meargă la Școala Domneasca. Le spunea lui Grivei și lu' Martinică , cât de grozav este profesorul și bun și învățat.
Fratele-său îl învățase să citească mai bine decât primul său profesor , Ne-a Nicuță. Băiatul visa școala ca în palat mare și frumos.
In prima zi de școală se spălă pe față , se pieptănă și se îmbrăcă frumos , apoi a pornit spre școală.
Ajuns la Școala domnească a făcut ochi mari. Erau niște case scunde și dărăpănate , fără porți. Fratele-său îl duse la clasă unde era în profesor scund și slab. Domnul îl puse să citească și citi bine , apoi îl puse să socotească și s-a încurcat. Domnul profesor la trimis la clasa a ||-a .
Acolo la întâlnit pe Domnu' Vucea. Era un om scund , c-am plinuț , cu părul cărunt si nu bine îmbrăcat.
În fiecare zi a săptămânii , domnu' avea ceva nou în plan.
Sfârșit!
E bine?
