Nominativ:
1. subiect: Carnetul a căzut pe jos. (ce a căzut?)
2. nume predicativ: Acesta este un carnet. (ce este?)
3. atribut apozițional: Acel obiect roșu, carnetul, a fost furat. (care obiect?)
Acuzativ:
1. complement direct: Băiatul a găsit carnetul. (ce a găsit?)
2. complement indirect: Eu vorbesc despre carnetul furat. (despre ce vorbesc?)
3. atribut substantival prepozitional: Foaia de carnet a fost desprinsă. (care foaie?)
4. nume predicativ: Hârtia este pentru carnet.
5. complement circumstantial de loc: Foile au zburat de sub carnet. (de unde?)
6. compl. circumstantial de timp: După carnet, voi arunca stiloul. (cand voi arunca stiloul?)
7. compl. circ. de mod: Cartea asta este ca un carnet. (cum este?)
8. compl. circ. de cauză: A plâns pentru carnetul pierdut. (din ce cauză?)
9. compl. circ. de scop: S-a zbătut pentru carnet. (în ce scop?)
Genitiv:
1. atribut substantival genitival: Filele carnetului au fost rupte (ale cui file?)
2. atribut substantival prepozițional: Cărțile din spatele carnetului sunt noi. (care cărți?)
3. atribut substantival apozițional: Filele acestei cărticele, ale carnetului, s-au deteriorat. (ale cărei cărticele?)
4. nume predicativ: Filele sunt ale carnetului (ale cui sunt?)
5. complement indirect: Elevii luptă împotriva carnetelor de note. (împotriva cui luptă?)
6. Complement circumstantial de loc: Pixul a ajuns deasupra carnetului. (unde a ajuns?)
7. compl. circ. de mod: Judecătorul o luat decizia pe baza carnetului. (cum a luat decizia?)
Dativ:
1. atribut substantival prepozitional: Cărticica asemenea carnetului e la mine (ce fel de cărticică?)
2. nume predicativ: Scrisoarea mea este conform carnetului in care am notat detaliile (cum este?)
3. complement indirect: Am lipit carnetului niste foi în plus.
4. compl. circ. de mod: Raul a scris scrisoarea potrivit carnetului. (cum a scris?)
5. compl. circ. de cauză: S-au despărțit din cauza carnetului (din ce cauză s-au despărțit?)
Vocativ:
- nu are functie sintactica
