După un prânz copios cu cașcaval pane și pâine proaspătă, uitate de gospodină la răcorit pe pervazul geamului, șoricelul cel pofticios se gândi că e vremea să servească și un desert. Se apropie de stupii de pe deal și își zise rânjind:
- Vai, puțină miere de albine mi-ar face numai bine la sănătate!
Dar în stup, harnicele albine au început să roiască supărate în jurul lui:
- Ce cauți în căsuța noastră, hoțomanule! Te înfrupți din proviziile noastre de iarna? Noi muncim ca tu să petreci, să-ți bați joc de chinul nostru și să rămânem flămânde? Hai, dacă luai o picătură, de pofta, mai treacă-meargă. Dar tu iei cu polonicul!
Cum șoricelul se făcea că nu aude, îndată albinele și-au arătat acele nemiloase și l-au lecuit de orice altă pomană.
