ANII DE GIMNAZIU...
Primul meu an de gimnaziu a fost primul meu an de tristete . Eram in clasa a V-a , una dintre cele mai grele clase , din punctul meu te vedere . Ciclul primar e floare la ureche , dar odata ce intri in posesia profesorilor , notelor,severitatii extreme , afli defapt ca nu mai este doamna invatoare ci ca de acum esti pe propria raspundere.
Inca de cand a inceput noul an scolar , am intrat in incita clasei , si desigur in alt colectiv . Privesc clasa ; si observ lucruri amanuntite : tablourile nu mai sunt cu litere si cifre , ci sunt adevarate opere de arta create de alti copii , tablele au ramas aceleasi , bancile nu mai sunt individuale , peretii nu mai sunt decoratii cu mii si mii de fluturasi , si cartile nu mai seamana cu cele din I-IV .
Doamna Invatatoare se transformase in Doamna Diriginta . Acest nume imi da dubii .Doamna diriginta era inalta , slaba si cu parul lung . Era profesoara de limba romana .
Ea , ne-a salutat , a vorbit cu parintii si ne-a calmat pe noi , cei care eram inca infricosati de GIMNAZIU ! Dupa ce m-am calmat , ne-a vorbit frumos , ne-a dat noul program : aveam 5 ore pe zi , si ne-a impartit manualele . Ne-a spus clar : Sa pastram manualele ca sunt oglinda noastra !
Dupa ce am plecat , in drum spre casa ma gandesc : Oare scoala e asa cum cred eu ? Oare profesorii sunt asa cum cred eu ? Raspunsul era nu . Acum am constientizat ca Gimnaziul e chiar placut si foarte folositor .De-abea astept ziua de maine , sa-mi cunosc colegii si profesorii ! Va fi super !
Sper ca te-am ajutat !
