,, Iată însă că veni si clipă când,dupa ce umblă o vreme îndelungată prin nisip ,pe stânci,prin zapezi,micul print ,într-un sfârșit,descoperi un drum .Iar drumurile ,toate duc spre oamenii.
-Buna ziua spuse el.
Se află într-o gradina de trandafiri infloriti.
-Buna ziua ,ziseră trandafirii .
Micul print îi privi .Toți erau aidoma cu floarea lui .
-Cine sunteți voi? îl întrebă el înmărmurit.
-Noi suntem trandafiri,zisera trandafirii.
-Vai!făcu Micul print .
Si se simțea foarte nefericit .Floarea lui îi povestise ca era,in univers,singura în felul ei .Si iată că se mai aflau aici cinci mii,toate semănând cu ea într-o singura gradina!
Tare s-ar mai socoti jignită,isi zise el,daca ar vedea una ca asta ..nu s-ar prefagce chiar ca moare, ca să scape de rușine .Iar eu as fii ,desigur,nevoit să mă prefac că o îngrijesc, pentru că moare , ca să mă indureze si pe mine ,s-ar lăsa să moară cu adevarat ...
Mă credeam inavuitit cu o floare fără seamăn ,si iată că n am uitat decat o floare de rând .Cu asta numai si cu trei vulcani, care-mi vin doar până la genunchi si dintre care unul e poate stins pe vecie ,nu prea sunt un mare print...
(Antoine de Saint-Exupery, Micul print ,cap XX)
1.
un drum = substantiv comun, caz Ac f.s. complement direct;
înfloriţi = adj. provenit din participiu, caz Ac f.s. atr. adj.;
noi = pron. pers., caz N f.s. subiect;
trandafirii = substantiv comun, caz N f.s. subiect;
mare = adl. propriu-zis, caz N f.s. atr. adj. .
2.
Micul prinţ după un drum îndelungat descoperă, spre marea sa uimire, o grădină, o grădină cu trandafiri. Toţi seamănă cu floarea care-i povestise că-i unică. Ştie că s-ar simţi jignită dacă şi-ar vedea suratele şi cu siguranţă şi-ar dori moartea. Dacă, pănă mai ieri, se simţea bogat datorită florii, azi, se simte departe de măreţia trecutului apus..
