Răspuns :
Imaginaţia şi Speranţa
Noapte de vară. Lună mare cât un ban
de ciocolată sau o portocală gata să ţi se aşeze în palmă. Coressi
o priveşte printre pleoapele uşor întredeschise.
Paşi săltăreţi şi două gureşe par
a-i strica vraja:
--- Ba nu, să fii tu sănătoasă, eu tot mă duc!
--- Te rog, Speranţa, ai răbdare, vom merge la
Coressi după ce adoarme!
--- Copilul este trist, priveşte, Imaginaţia! Acum
deschid uşa!
--- Prietena mea Speranţa, de-o viaţă îţi
rostesc că ne e bine laolaltă şi ... da, casa i-o vom umple cu NOI!
La marginea patului, Speranţa îi mângăia fruntea
băiatului, şoptind:
--- Să ai nădejde, credinţă şi dragoste să fii,
Coressi!
--- Coressi, să creşti frumos şi sănătos, iar
însoţit de NOI: Speranţa, ea, şi eu, Imaginaţia, vei reuşi să treci peste frig
şi sete, şi om mare vei fi!
--- La marginea patului lăsăm daruri: cărti,
călimară şi pană. Să fe foloseşti! zise Imaginaţia
--- Şi ţie, mamă, un săculeţ cu bani de aur,
rosti Speranţa!
Şi luna mare cât un ban de aur lumina casa
şi paşii săltăreţi ai Speranţei şi Imaginaţiei care pe
unde treceau dăruiau: speranţă şi imaginaţie sau imaginaţie şi
speranţă.
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu nerăbdare să vă revedem și nu uitați să ne salvați în lista de favorite!