Reprezintă un moment de maximă elevaţie a lirismului eminescian; este
capodopera eminesciană, o admirabilă sinteză a temelor şi motivelor,
atitudinilor poetice eminesciene.
Criticii literari văd în Luceafărul o cheie de boltă a universului
poetic eminescian. Întâlnim toate marile teme, motive ale creaţiei
marelui poet: geniul, dragostea, natura, demonul, titanul, filozofia,
cadrul nopturn, elementul neptunic.
Luceafărul rămâne un model de depăşire al gândirii mitice prin gândire
filozofică.
Pornind de la un basm popular, Mihai Eminescu investeşte materialul
folcloric cu idei filozofice (Schopenhauer, Kant, Hoegel) şi
realizează un poem alegoric pe tema soartei nefericite a geniului.
A fost publicat în 1883 în Almanahul Societăţii Academice
Social-Literare, România Jună.
Geneza poemului
Mihai Eminescu a pornit de la un basm popular, Fata în grădina de aur,
basm cules de germanul Kenish în timpul unei ...
