Adulmec toamna...Nu imi plac norii ei, dar o iubesc pentru roadele bogate ce ni le daruieste in fiecare an! Unul din "darurile" toamnei sunt ploile, care uneori se transforma in furtuni napraznice ce imbraca totul in plumburiu cernit, insuflandu-ne tuturora o stare de nostalgie. Chiar daca pamantului pe care pasim, furtunile le sunt adevarate mane ceresti, noua -copiilor- ne taie din elanul si bucuria jocului. Frumusetea furtunilor de inceput de toamna este reliefata prin paleta diversificata de culori...de la culori reci si triste la culori cat mai nuantate la aparitia minunatului curcubeu. In definitiv, o furtuna se aseamana foarte mult cu starea de spirit a fiecaruia dintre noi...Cand suntem tristi si suparati, in launtrul nostru se dezlantuie un adevarat taifun, iar cand "rasare soarele si pe strada noastra" ne animam si "gustam" cu lacomie din bucuriile vietii! Consider ca toate cele patru anotimpuri sunt creatii divine, avandu-si fiecare rostul lor...Si caut sa ma bucur de natura in fiecare anotimp, caci in orice frunza, petala sau aripa in zbor este Dumnezeu!
