Zi prea călduroasă pentru un septembrie uitat de ploaie. Ceasul de la mână în brăţară de argint i se pare de nesuportat. Îl priveşte. Arată perfect şi ora-i exactă, dar ... camera e tristă fără pendulul de ieri şi ...
--- Vezi, limbă mare şi ascuţită, că ne-a adus înapoi! zise surată micuţă adusă de ani, dar îndreptată de-un ceasornicar îndemânatic.
--- Da!
--- Doar atât, tu care mereu eşti mai înceată şi din cauza ta am ajuns în pod?!
--- Taci! Taci, te rog! Recunosc, ai avut dreptate, nevinovată oricum eşti ...
Cele două vorbeau în limbă mică şi mare, iar la jumătate şi fix făceau zarvă ca o ceată de copii fericită de apă.
Timpul era şi-n ceas şi-n răbdare, şi pentru om şi pendul în acelaşi ritm: tic-tac! ... Tac!
