Vine toamna... Se rostogolește ca o părere, o părere gri-verzui,
unde verdele e pal.
Școala începe luni, când o să fie și mai toamnă...
Zilele se vor roti, una după alta, ca o minge lansată spre
plasa gândurilor noastre.
Ce goluri minunate ar fi să fie mai toate lecțiile primite !
Ce rateuri indubitabile ar fi să fie mai toate lecțiile luate !
Ce-ar mai rămâne...?
Surâsul ploii deasfăcut în petale minuscule, cuante de eternitate...
Pentru că, așa cum șoptea o albină, în puținul timp care-mi înțepa visul
unei nopți de vară, ''ploaia este singura floare din cer !"