O întâmplare deosebită
Ea nu era o întâmplare ca oricare alta.Avea preocupări diverse și sentimente,întocmai ca un om.Dar nimeni nu putea să o vadă,căci ea trăia în mințile oamenilor,iar când ieșea de acolo era invizibilă,neputând nimeni să o observe.Dar într-o zi,s-a hotărât să iasă dinăuntrul unui om bătrân și să își găsească un loc într-un suflet mai tânăr.A găsit un copil,un băiețel de doar câțiva ani,care stătea la colțul străzii,îmbrăcat ponosit și stând cu mâna întinsă.Întâmplarea aceasta nu avea de unde să știe ce face el acolo și ce fel de persoană este,așa că a intrat înăuntrul lui.Iar atunci,parcă a simțit o durere ascuțită în piept ca și cum cineva ar fi înțepat-o.Vedea cu ochii ei ce înseamnă ca un biet copil să trăiască pe stradă.Fiind în creierul lui,îi putea citi toate gândurile și sentimentele,cu care se învăluia ca într-o mantie.O lacrimă invizibilă i-a curs pe obraz,iar după ce a ieșit din el și s-a mai uitat odată,o altă lacrimă s-a prelins pe pământ.Dar cine să o vadă? Căci oamenii nu se uită la lucrurile importante sau la necazurile altora.Preferă să se gândească doar la ei.
