Aflând că florile organizează un bal, carismaticul domn Conopidă şi domnişoara Morcov se decid să participe şi ei. Deşi celelalte legume i-au dezaprobat, considerând că ar trebui să stea cu cei de felul lor, aceştia pleacă încrezători la petrecere.
-Mă duc la Balul florilor, dădu de veste într-o zi domnul Conopidă. Mergeţi şi voi?– La Balul florilor? foşni Ceapa uimită. Dar de ce mai există petrecerea noastră, a legumelor? E mult mai distractivă!
– Mai bine rămâi cu cei de seama ta, se foi salata. Aici e locul tău şi aşa sunt rânduite lucrurile.
– Nu ştiu ce aveţi cu toate florile, oftă trist domnul Conopidă. Mi-ar plăcea să merg la balul lor. Dar de unul singur nu-ndrăznesc…
– Eu n-am nimic împotriva florilor, doar că arată diferit şi uneori nu miros atât de bine ca noi, spuse şi domnişoara Morcov.
Tăcu îngândurată câteva clipe.
– Ştii ceva? Vin cu tine! Se decise ea deodată, dând veselă din codiţele-i verzi.
Sala era înmiresmată freamăta şi răsuna de cântece. Domnul Levănţică parfumat şi elegant dansa plin de însufleţire cu o Roza răpitoare rotindu-se
iar şi iar prin toată sala.
Domnul Conopidă şi domnişoara Morcov, pătrunseră în sala de bal. Se amestecară printre dansatori. O Brumarea elegantă se retrase grăbită din faţa lor.
Fără sa vrea călcară pe Iederă, care se întinsese prea mult.
– De-ar fi măcar buruieni, medita Glicina, buruienile înfloresc aproape ca noi, apoi tăcu uimită.
Domnul Conopidă şi domnişoara Morcov erau chiar în mijlocul ringului! Cu eleganţa-i obişnuită, cavalerul Conopidă îşi invită însoţitoarea la dans.
Începură cu săltăreaţa Rumbă-a-boabelor-de-fasole şi sala se învioră brusc. Apoi Tangoul-castraveţilor îi cuceri pe toţi. Domnul Conopidă şi domnisoara Morcov parcă pluteau… Iar la final, îndrăzneţul Pepperoni-cha-cha-cha! Domnişoara Morcov abia mai răsufla, dar îl urmase pas cu pas pe domnul Conopidă. Nu se-mpiedecaseră niciodată! Fără să vrea, florile izbucnira-n aplauze!
