Alaltãieri mi s-a întâmplat ceva interesant. Cum mergeam spre casă, desigur că veneam de la școală am găsit surprinzător un mic pisoi ce mi-a distras atenția.
L-am adus acasă dar din păcate părinții mei nu m-au lăsat să îl păstrez deși am insistat cât s-a putut. Cu ochii în lacrimi, îmi i-au rămas bun de la pisicuța vulnerabilă.
Îi dau ghemotocul de blană tatălui meu să îl ducă înapoi, pentru că poate ca cineva să îl caute chiar atunci. Am încercat să înțeleg și poate mai târziu, voi avea și eu un animăluț drept cel mai bun prieten.
