Animalul meu preferat este pisica mea. Ea se numește X(ii dai tu un nume) și este, cred eu, cea mai frumoasă pisică pe care am văzut-o vreodată. Blana sa moale și curată este gri, iar picioarele parcă îi sunt încălțate în ghetuțe albe, imaculate.
Pe X am găsit-o încă de astă iarnă abandonată, în fața porții casei noastre. Nu știu nici astăzi cine a avut sufletul să lase o ființă mică și lipsită de apărare în voia unei sorți potrivnice. În noaptea dinaintea găsirii lui X , afară se înregistraseră cele mai scăzute temperaturi de peste iarnă. De frig, X avea mustățile pline de promoroacă, ochii lipiți și tremura încontinuu. N-am putut să las afară acest mic pui aflat în primele sale săptămâni de viață. Am luat-o, am dus-o în casă, i-am construit un culcuș cald dintr-o cutie goală de margarină. Săraca X! Timp de vreo trei zile am crezut că nu va supraviețui! Nici veterinarul satului nu i-a dat prea multe șanse! Dormea aproape tot timpul, abia avea putere să-și ridice capul pe marginea pătucului, iar mieunatul său suna stins și lipsit de viață. Îi puneam într-o seringă puțin lăptic călduț și așa încercam s-o hrănesc.
O ador pe X , îmi place s-o alint și s-o am prin preajmă și nu mi-aș putea imagina alt animal care să-i ia locul.
BAFTA
