[...] De aceea se închină Mara si in fața icoanei, apoi își ia copilași, pe care todeauna îi poartă cu dânsa, îi dă puțin înainte și le zice: "Închinati-vasi voi, sărăcuții mamei!"
Sunt săraci, sărăcuții, ca n-au tata; e săracă și ea, c-a rămas văduvă cu doi copii; Doamne, ar putea să-i lase când se duce la târg? cum ar putea dânsa să stea de dimineață până seara fără să-i vadă? Cum, când e atâta de bine să-i vezi?! [...]
Fragmentul face parte din romanul ,, Mara" de Ioan Slavici.
Dacă romanul se defineşte ca fiind specia genului epic de amplă întindere
şi de mare complexitate, cu o acţiune structurată pe mai multe planuri narative la care participă un mare număr de personaje în care naratorul este omniscient şi omniprezent, atunci şi fragmentul de mai sus se încadrează genului epic.
Şi-n fragmentul dat, naratorul este omniscient. El prezintă în mod indirect gândurile şi sentimentele Marei prin intermediul firului narativ, dar şi direct prin însăşi atitudinea eroinei principale a romanului. Alături de elementele epice apare şi analiza psihologică, precum şi descrierea.
În baza celor scrise, fragmentul dat aparţine genului epic.
