Dimineata de doisprezece septembrie era destul de calda , vantul care ofilea gingasele si blandele flori , nu isi facuse inca aparitia .Bruma care te face sa crezi ca gradina este ca o mireasa , nu coborase de pe cer . Pomii si copacii incep sa-si piarda frunzele care acum sunt in tonuri de galben si rosu .Aceste frunze , se asezau pe strazii formand un covor multicolor si simteai ca te afli intr-o mina de aur si ca esti un cautator de comori .Soarele se ascundea dupa norii care nu erau inca prevestitori de vreme rea . Dupa cateva minute , isi arata stralucirea mult dorita de fiinte , incalzind cu razele sale care pareau a fi maini protectoare , desi nu mai degaja asa de multa caldura precum vara trecuta .Scoala era plina de elevi bucurosi ca a inceput anul scolar si care vorbeau incat cladirea rasuna de vocile lor dragi , ca un stup de albine . Doamna diriginta s-a bucurat sa ne vada si s-a emotionat cand am intampinat-o cu bratele pline de flori si a spus ca si dumneaei i-a fost dor de noi si ne-a urat un an scolar plin de succes.
