Intr-o seara minunată de vară, eram in curtea casei când ,deodată ,a inceput sa plouă încet , parca picăturile dansau si radeau, era o veselie totala, m-am ridicat de pe şezlongul unde leneveam si am inceput sa dansez , sa simt si eu bucuria picăturilor de ploaie.Mă simteam euforic , magnific ,parcă tot universul se învîrtea in jurul meu...l-a un moment dat o picătură mică s-a așezat pe obrazul meu ,iar ea a început să îmi povestească multe lucruri interesante,despre cum este sa fii sus in nori,sa vezi lumina fulgerului si sa auzi zgomotul tunetului iar apoi sa cazi peste tot in lume si sa sti ca pământul este fericit când este udat de minunatele picături de ploaie.S-a sfârsit repede ploaia ...iar picatura de pe obrazul meu dispăruse cu povestile ei minunate.Păcat ,îmi plăcea tot ce îmi povestea si sunt sigur ca fără ploaie nici noi nu am mai fi.
