Nu mai e cald ,dar nici frig nu e.Doar ploua si ma intristez.Stau la geamul casei mele si privesc.Se preling parca incruntate si speriate,buclele de apa abia rasarite.Lasa o dârã rece in urma lor,de parca ar spune "Tinere,e aproape!" ,si stau intrebator si ma gndesc.Imi pun o intrebare retorica si privesc.E apropae intr.adevar.Pune stapanire peste tot,ca o patura imensa aruncata peste natura.Din verde crud si flori plapande,colorate ,inmiresmate.Nu mai sunt,au murit,s.au vestejit.Din culoarea stridenta a florilor parca a iesit tot farmecul,s.a transformat in maro.Copacii au imbracat straie noi.Nu poate fi adevarat,natura s.a schimbat,toate pleaca ma lasa singur si pustiit.Pasarelele ce o data imi tineau companie parca jelesc in cantrecul lor de despartire,dar ma asigur ca se vor intoarce. In vazduh mireasma a devenit greoaie.Se simte o adiere uscata ca si gandul meu ca n.am sa mai revad curand ceea ce am admirat odata.Tabloul colorat a fost udat si culorile s.au imprastiat si ploaia a sters tot ce era frumos.
