Afara ploua. Stau pe pat, alături de o carte si o cana de ceai fierbinte. Ploaia bate in geam, lumina fulgerelor si zgomotul tunetelor ma întristează. Imi este dor de vara deja, lumea grabindu-se sa ajungă acasă încă uscați. Ma uit leneș/ă pe geam văzând oamenii triști de creadă mohorâtă. Revin la cartea mea, sperând sa imi treacă starea de tristete. Vremea ma atrage la somn, astfel încât abandonez carte si cana o așez pe măsuță si adorm sperând ca după ce ma trezesc o sa iasă soarele.
