Era o zi de toamnă, ploaia îmi bătea în geam și simțeam nevoia sa citesc o carte. Din biblioteca mea, citisem totul și nu știam ce as mai putea citi. Pana mi-a venit o idee!
Am mers în biblioteca cea veche a tatălui meu și am început să caut o carte interesantă. În timp ce cautam, aud pe cineva vorbind, o voce bătrână, pe care nu o mai auzisem pana acum. Ma întorc și observ că pe raftul din spatele meu, o carte plina de praf vorbea. Speriată, ma uit spre ea și îi zic :
- De ce vorbești, cum poți vorbi?
-Orice carte are povestea ei, draga mea, și orice carte poate vorbi, îmi zice ea.
-Dar cum? Nu am mai auzit pana acum o carte vorbind.
-Uite ce e, vezi toate aceste cărți? Tatăl tău ne-a uitat aici pe toate, și am îmbătrânit, suntem pline de praf, deoarece nimeni nu ne-a mai citit, doar tu ne poți salva, ștergându-ne de praf, iar mai apoi sa ne citești.
Nici nu stau pe gânduri, ma duc, iar o cârpă și încep să șterg fiecare carte în parte. Bătrâna carte îmi mulțumește, și îmi promite ca fiecare carte din aceasta biblioteca veche, o sa fie foarte interesanta și o să învăț multe lucruri noi. Iubiti cărțile, pentru ca datorita lor o sa ajungem mari! :)
