Bolta senina si soarele sclipitor precum un chihlimbar au
anuntat o zi perfecta pentru joaca.Mama ne-a trimis,pe mine si pe
Mirela, la cumparaturi.
-Trebuie sa luati un kilogram de cirese,un pachet de unt ,foi de placinta si doua kilograme de capsuni.
-Am inteles!am spus eu fericita.
Dupa putin timp am plecat la magazin.Caldura dogorea,iar noi ne-am
gandit ca dupa ce terminam de facut cumparaturile , sa ne oprim in
padurea din spatele casei.Zis si facut.A durat o jumatate de ora sa
cumparam ingredientele pentru placinta cu fructe.
Dupa cum ne-am propus,urma sa mergem in padure.Cand am ajuns acolo,am
vazut iepurasi cu blanita alba ca spuma laptelui si pufoasa ca un fulg
de nea.
-Mirela!Priveste iepurasul care sta sub acel tufis!E atat de dragut!
Ea mi-a dat dreptate si ne-am jucat impreuna cu el.Dar timpul nu
sta-n loc!S-a facut ora douazeci.A inceput sa se intunece,iar noi ne-am
dat seama cat era de tarziu.
Cand am ajuns acasa,mama era ingrijorata.
-Unde-ati fost?
Noi i-am raspuns ca ne-a retinut bunica si am pierdut notiunea
timpului.Dar chiar in acel moment a aparut aceasta , intrebandu-ma de
unde venim.Mama si-a dat seama ca a fost o minciuna,iar noi,nu am scapat
nepedepsite.
Dupa aceasta intamplare am realizat ca nu mai trebuie sa ascund
niciodata adevarul pentru ca minciuna are intotdeauna picioare scurte.
