Afară e toamnă. În parcul de lîngă casă copacii încetul cu încetul își pierd coroana frunzoasă așternând-ule într-un covor arzător și mirific. Imaginea toamnei își are farmecul său aparte, vintul suflă frunzele ramase pe ramuri aruncând-ule într-un joc al său fantastic. Cerul, deși soarele lucește e puțin întunecat, încă nu se preling stropi de ploiță dar de simte acel miros ca după ploaie. Ici colo vezi păsări care mai rătăcesc pe la noi. Trotuarul e îmbulzit de covorul ruginiu al copacilor care îi dă un aer de aleie din poveste. Totul e fantastic colorat în ruginiu chiar și acei copaci care au rămas cu ramuri goi, își au aportul în individualizarea peisajului tomnatic.
