Relaţia dintre eul liric şi cadru natural, poezia ,, Lacul" de Mihai Eminescu
Poezia ,, Lacul" de Mihai Eminescu transmite lectorului tema iubirii îngemănată cu cea a naturii. Această îngemânare duce la crearea unei relaţii de armonie între frumuseţea, curăţenia sentimentului de iubire şi splendoarea naturii.
Pe parcursul celor cinci catrene, realizate gradat: de la apariţia întâiului fior al iubirii pănă la tristeţea sfâşâietoare a eului liric, relaţia este într-o căutare şi complinire: simt, speră, trăiesc, cuprind visul şi suferinţa împreună-om şi natură.
Natura- lac, nuferi, trestii, lună- devine umană, prin personificare, participând emoţional la trăirile senine sau întunecate ale eului liric.
Şi în această simbioză, eul liric suferă doar în frumuseţea, curăţenia şi tăcerea naturii: ,, ... Singuratic ... Lângă lacul cel albastru încărcat cu flori de nuferi."
