E poca bronzului cuprinde perioada intre cca. anul 2.500 si 800 i. Hr. Ea se caracterizeaza prin raspandirea din ce in ce mai larga a metalurgiei bronzului prin folosirea, in paralel cu unelte si arme de metal, si a celor de os, corn si piatra. In strategia de subzistenta a comunitatilor din acea perioada, un rol insemnat l-a avut cresterea animalelor, alte ocupatii avand de obicei caracter complementar: cultivarea plantelor, vinatoarea, pescuitul si altele. In decursul epocii bronzului se coaguleaza treptat, din mai multe comunitati de origine indoeoropeana, mai mult sau mai putin inrudite intre ele, vechile etnii: hititi, greci, traci, iliri, neamuri iranice, protoslavi si altele. Spatiul Carpato-Dunareano-Pontic, alaturi de jumatatea de nord-est a Balcanilor, in epoca bronzului era ocupat in principal de comunitati prototracice si tracice, puternic legate de toate neamurile vecine.
Epoca bronzului parcurge trei perioade principale: timpurie, mijlocie si tarzie.
