u! Nu aceasta e menirea noastră. În dependeţă de sentimente, emoţii, trăiri sufleteşti ne formăm cercul spiritual care domină existenţa. Depinde foarte mult ce parte a paharului privim sau din care unghi, astfel conturîndu-ne fiecare opinia proprie a celora ce suntem sau a vîrstei care ne corespunde.
Fiecare etapă a vieţii înseamnă ceva. Pentru mine, tinereţea, nu aş putea-o compara decît cu un fulg, care, căzînd din cer, observăm tot mai mult o strălucire şi o puritate ce o emană, dar care atunci cînd e mai mare nevoie de el, pentru a ne încînta, apropiindu-se de pămînt dispare. Pur şi simplu nu există. Însăşi viaţa este un mister, un ascuns tainic, ireal. Treptele pe care am păşit şi pe care urmează a le trece nu sunt, pur şi simplu hotare dintre păreri, ci pot fi considerate deosebiri dintre idei.
A păşi mai sus, către vîrsta adolescenţei nu înseamnă a înceta a mai fi copil, căci ori cum ar fi părerile noastre, încă suntem ...
