Privelistea e minunata.Faci legamant cu natura si nu te mai poti dezlipi de aceasta.Totul parca e un vis,o lume a exploziilor de culori vii.Te inabusi in linistea ireala si ramai uimit. Soarele sta linistit intr-o parte neputandu-si face de cap dupa bunul plac.Anunta venirea Toamnei. Culoarea verde a pădurilor și iarba de un verde crud îi trezesc o stare de angoasă.Puzderie de picuri reci cad cu furie din înaltului cerului. Se lovesc cu ură de sol și scot sunete înfundate, ca și când ar încerca să intimideze natura.
Spre finalul toamnei natura se inchide...În atmosfera tristă de toamnă, natura își pierde total culoarea strălucitoare și pare că îmbătrânește. Se închide în sine, după care începe să se pregătească de hibernarea de peste iarnă. La un moment dat adoarme și începe să viseze la căldura frumoaselor zile de primăvară.
