Țara povestilor
Aseară citeam o carte de povesti despre zâne , zmei , uriasi, ciclopi, vrăjitoare bune si vrăjitoare rele, despre pitici, iar in mintea mea totul se făcuse alandala si am adormit .Am visat ceea ce citisem eu si eram in tara povestilor.
Acolo era un ținut frumos si plin de flori , am întâlnit -o pe Albă ca Zăpada si pe cei sapte pitici , am hotărât sa vina si ei cu mine in călătoria mea in aceasta țară.
Am ajuns intr-o padure unde am gasit casa bunicii Scufitei Rosii, iar înăuntru era Bunica ei si Scufita care il pedesira deja pe lup, au venit si ele cu noi mai departe.
Călătoria mea era magică, am întâlnit toate personajele din povesti care le citisem in seara aceea si mi se părea ca este un vis dar parca il trăiam la cea mai mare intensitate.
Am întâlnit si Ciclopi care au încercat sa ne mănânce si ne-a salvat un tanar prinț.
Vrăjitoarele se luptau între ele ca in povestea citită , iar cele bune mi-au devenit prietene.
Pe cand am ajuns la vrejul de fasole si am inceput sa urcam cu toții pe el in sus auzeam printre nori un sunet asurzitor ca alarma ceasului meu si intr-un târziu am tresărit realizând ca este dimineață si trebuie sa plec la scoală.
A fost un vis dar un vis atât de interesant si de frumos încât de acum încolo voi citi mereu carti de povesti seara pentru a mai călători si in alta tara a poveștilor.
