Era o zi rece de toamna . Acest anotimp venea repede , se impiedica in rochia cu trena si ofilea florile din gradina .Rochia cu trena era chiar adierea rece care te impiedica sa stai pe afara sa te plimbi cu bicicleta .Norii erau negrii ca balaurii din povesti , prevestind vreme rea , timp ploios la sfarsitul toamnei din acest an .Soarele se ascundea dupa norii negri care umpleau cerul zi de zi .Vrabii, fluturi ,greieri , zburau departe de tara in care toamna isi flutura rochia ei lunga . Frunzele devin galbene si cad cand toamna cu chipul plin de lacrimi si cu vantul care este rochia ei alunga razele de soare care protejau si-i zambeau naturii spunand ca este frumoasa . Covor de frunze s-a format pe alee , noi imaginandu-ne faptul ca este un covor din palat si ca noi avem onoarea sa locuim acolo .Vremea devine un pic mai rece , se simte finalul toamnei
