Jocul este mai mult decat simplitatea ce pare a-l defini. Desi este foarte des asociat copilariei, acesta este legat de toate varstele vietii. Incepem a ne juca de mici, insa nu ne oprim cu adevarat niciodata.
Varstele, ca teme ale operelor literare, prezinta jocul in diferite ipostaze. In copilarie, acesta are rol de descoperire a imprejurimilor. Cel mic invata ce se afla in jurul lui, desigur, intr-un rai al inocentei si bucuriei, lipsit de griji. Cu cat se indreapta spre adolescenta, jocul ia o forma mai mare de divertisment. Apare o oarecare maturitate in gandire si acesta evolueaza. Adolescentii folosesc jocul in conversatii usuale sau, mai profund, in idilele ce se infiripa, prezentand o forma comuna a jocului.
La maturitate, deja se observa forma finalizata a acestuia, ca fiind un mijloc de evadare din realitate. Aflandu-se in antiteza cu copilaria, la maturitate se vor gasi motive opuse ale jocului, printre care dorinta de a retrai trecutul. Nu mai apare inocenta, ci totul este privit dintr-o alta perspectiva. Jocul poate avea caracter sarcastic, aratand astfel o gandire matura, mai dezvoltata fata de cea a celorlalte varste.
In concluzie, jocul nu este legat de o anumita varsta, deoarece poate fi despicat in foarte multe laturi si astfel, poate fi atribuit fiecarei dintre cele 3 mari etape ale vietii.
