*Un apus de soare*
Stateam pe veranda casei mele in luna lui cuptor. Afara erau circa 38-39 de grade. Frunzele copacilor erau aplecate la pamant la fel si florile din gradina si de la pervazurile geamurilor. Apa, incetul cu incetul, se incalzea. Cerul era senis. Cate un nor pe ici pe colo.
Copii la orele pranzului intrau in casa pentru a se racorii si pentru a scapa de soarele ce le saruta pielea.
Incetul cu incetul, mici brize de aer mai apar, dar si acestea sunt cu un miros de pere coapte sau mere.
Seara isi face aparitia, iar soarele, cu mantia lui portocalie ii cedeaza locul lunei. Soarele isi lasa mantia peste cerul albastru inorietenandu-se cu portocaliul si galbenul. Racoarea incepe incetul cu incetul sa isi faca aparitia.
Nu o sa uit niciodata acest apus de soare minunat.
