S-a inceput acoala. In vacanta de vra noi ne jucam veseli in curte si nici nu ne gîndeam ca degraba e scoala. Prin copii cei veseli, jucausi si plini de simtul verii, era o fetita trista, zburlita si rusinoasa. Toti ce se apropiau de ea, fetita ii batea si ii impingea. Nu peste mult timp fetita se facu mai îndrazneata si mai frumoasa. Toti vroiau sa se imprieteneasca cu ea. Si intr-o buna zi ea se apropie de mine si imi zice:
-Salut, sunt Sanduta dar tu cum te numesti?
-Ma numesc Eliza! Sunt bucuroasa ca suntem prietene!
Si noi bucuroase ne jucam impreuna. Dupa ziua ceea ea pleca in satul ei de unde venisera. Si eu nu o mai vazusem. Si asa sa inceput scoala, si ea nu a mai venit.
