Pădurea din fata mea este uimitoare.Pasesc în ea lent.Flori care mai de care mi se afișează în fața:viorele,musetel si alte flori minunate.
Mai multe cărări mi se arată.Aleg cărarea din mijloc și merg tot mai adânc în inima pădurii.
Eram singura,presupun.Insa această singurătate este aparte,fermecatoare.
Un cântec venit de nicăieri se aude.Probabil pasarelele.
Rad fericita si ma afund tot mai mult.