Prin firele de iarbă se răspândește vestea că toamna vine alergând de-a valma. În așternutul crengilor e freamăt mare, căci vara s-a rătăcit departe, abia se mai vede în zare. Nimic nu-i stă în cale toamnei și nu se împotrivește, căci aceasta imediat se răspândește și cuprinde orizontul. Mireasma frunzelor uscate se împletește cu sunetul prelung al râului, parcă mai învolburat de când aceasta a sosit. Cerul, odinioară însorit, și-a schimbat haina și a devenit gri, mohorât. Trupul toamnei tremură și un fior trece prin toate - plante, animale, oameni. Cu toții știu că ea va rămâne aici o vreme, fie că vor sau nu. Basmul de aur al toamnei abia acum începe și trebuie să parcurgă toate capitolele.
Sper să te ajute rândurile astea, dacă vrei să-i mai adaugi tu o încheiere.
