A ruginit complet frunza din vii , si toamna plinge nemilos , lasind in urma amintiri resipindu-se in vint . Adio pica frunza si-i galbena de tot , si scade glasul toamnei putin ... cite putin
Dar nu mai plinge scumpa toamna, vei reveni curind ... promit . Iar cit mai esti aproape cuprinde-ma te rog , invalueste-ma cu soapta cerului senin , cu vocea ta duioasa mai stai ... mai ciripeste . Si nu pleca iubita toamna ca pasarea ce zboara , ca soarele ce se ascunde , si riul care fuge-n vale .
Nu ma asculti tu draga toamna... si pleci ... si frunzele tot cad ... si cad .Imi pare rau de despartire , dar asta e ...
Adio pica frunza ... se pierde-n departare imi va fi dor de clipele cu care ma despart ...
Si de peizajul toamnei atit de fin si colorat . Si de acea frunza care pica la fel de galbena ca tine . Te voi chema in aiurire . Chiar nu-nteleg de ce ma lasi . Tu zi-mi de ce mai pica frunza ? De ce ma-nabuseste iarna ?
