Era o zi de toamna in care un val de bruma a inconjurat gradina . Florile de toamna cu petale galbene si mov erau singurele culori care mai dadeau veselie in ochii privitorului , campul era trist , cerul era plin de nori negrii precum balaurii din basme ,prevestind vreme rece .Pomii erau lipsiti de frunze si verisoara mea era speriat sa nu moara ei , cum mai respira ei acum ,daca nu mai au frunze ? Intreba verisoara cu par de aur si cu ochi de culoarea marii .De aceea se spune ca este gradina trista ,m-am gandit eu ! Ziua s-a scurs si norii au varsat lacrimi .
