Pasesc usor spre podul de stejar curat, nepatat... pur.
Il ating usor cu picoarele pentru a stabili, cat de solid este si pasesc usor spre padurea de cristal de pe partea cealalta a raului. Vedeam animalele cum traiesc in pace. E asa linistitor aici, insa imi dau seama ca ma voi trezi din acest vis si o sa simt tristete.
Zis si facut... Ma simte zguduit si ochii mi se deschid vazand-o pe mama care ma atingea usor si se uita la mine.
-Buna dimineata!
Se pare ca ,,Taramul Pur/Inocenteei'' nu exista... Dar ma voi intoarce sa-l mai vizitez.
