Definitii pentru inconjur�nconjur, �NC�NJUR, (rar) �nconjururi, s.n. Ocol, ocolire. * Loc. adv. Fara �nconjur = fara nici o ezitare, fara subterfugii, deschis, direct, pe fata; de-a dreptul. Cu �nconjur (sau cu �nconjururi) = pe ocolite, pe departe, indirect. [Acc. si; inconj�r. – Var.: �nc�njur s.n.] – Din �nconjura (derivat regresiv).
�nconjur, �NC�NJUR s. 1. v. ocol. 2. v. tur.
�nconjur, �nc�njur s. n., pl. �nc�njururi
�nconjur, �NC�NJUR ~uri n. Miscare �n jurul unui punct sau al unui loc; ocol. ~ul pam�ntului. * Fara ~ direct; pe fata; pe de-a dreptul. /v. a �nconjura
Sper sa te ajute
