Jons Jacob Berzelius a fost un chimist suedez,inventator al notatiei chimice moderne,membru fondator al chimiei moderne,alături de John Dalton și Antoine Lavoisier.
Berzelius a descoperit elementele siciliu, seleniu,toriu și ceriu. A fost ales membru al Academiei Regale de Științe a Suediei în 1808 și a devenit membru al Academiei Suedeze în 1837.Berzelius a absolvit medicina la Universitatea Uppsala în 1802,devenind profesor,din 1807,în medicina și chirurgie,la Scoala de Chirurgie din Stockholm.In 1810 scoala a devenit o parte a Institutului Medico-Kirurgiska,predecesor al Institutului Karolinska,și Berzelius a fost numit profesor de chimie și farmacie.
La puțin timp de la sosirea la Stockholm,el a scris un manual de chimie pentru studenții sai,acesta marcând începutul unei lungi și fructuoase cariere în chimie.In timp ce efectua experimente pentru manualul sau,acesta a descoperit legea proporțiilor constante,care arata ca substanțele anorganice sunt compuse din diferite elemente în proporție constanta cu greutatea lor.
Pe baza acestei observații, în 1828 a creat un tabel cu masele atomice relative ale tuturor elementelor cunoscute atunci.Aceasta a reprezentat o confirmare puternica a ipotezei atomice:ca compușii chimici anorganici sunt compuși din atomi combinati în cantități reprezentate prin numere întregi. Descoperind ca masele atomice nu sunt multipli întregi ai masei hidrogenului, Berzelius a invalidat astfel Ipoteza lui Prout,care susținea ca elementele sunt formate din atomi de hidrogen.
În 1838,Berzelius a descoperit proteinele.Studentii lucrând în laboratorul lui Berzelius au descoperit de asemenea litiul și vanadiul.Pentru a înțelege mai bine experimentele,el a creat un sistem de notații chimice în care elementelor le erau date denumiri simple,literale, precum O pentru oxigen,sau Fe pentru fier și proporțiile erau desemnate prin numere .Acest sistem este baza sistemului utilizat astăzi, cu mici modificari.
