In satul bunicilor nu erau retele de apa potabila. Aceasta se obtinea cu greu, fiind necesara parcurgerea unui drum lung si anevoios pentru a putea transporta bidoanele din satul invecinat. Un cetatean destoinic, cu mintea agera a studiat potentialul zonei si a descoperit ca, intre pietrele din spatele unei stanci din padurea de la marginea satului natal, se prelinge un fir de apa. In urma unor studii geodezice apa a fost captata iar satul nu a mai suferit de sete. Omul inteligent si priceput a fost numit ,,fiu de onoare al satului".
