Prietenie
Eu şi Andreea suntem prietene de mult timp.Ne înţelegem foarte bine,ne certăm foarte rar. Într-o zi am sunat-o ca să ne întâlnim,facem asta des.
-Ce faci?întreb eu.
-Bine,stau în pat,răspunde ea.Dar tu?
-Eu?Voiam să vorbesc cu tine despre o posibilă ieşire în oraş,astăzi. Ce spui?
-Mă simt cam rău,nu ştiu ce să spun...
-De ce? Te doare ceva?
-Capul,am cam răcit. Cu puţin timp în urmă,am băut un suc foarte rece şi am răcit.Nu mi-e uşor,mi-e chiar greu,mama este la muncă,iar eu trebuie sa mă descurc singură...scuze,nu pot veni.
-Bine,e ok. Te pup. Pa,pa!
-Paa!
Mă gândesc să mă duc la ea. Îi fac un ceai şi îi aduc o carte frumoasă,pe care s-o citească în pat,la căldurică!
Zis şi făcut! Sunt la uşa Andreei aşteptând să-mi deschidă.
-Haaap-Maria?întreabă mirată.
-Da,chiar eu!
Mă invită înăuntru. Îi spun să se întindă din nou în pat,eu ducându-mă la bucătărie. Pregătesc ceaiul,mai apoi luându-l şi întreptându-mă spre camera ei.
Îi dăruiesc cartea şi îi spun să bea ceaiul care o va ajuta să se simtă mai bine.
Am stat toată ziua la ea şi am înveselit-o...mi-a mulţumit fericită,îmbrăţişându-mă.
