În poeziile sale Grigore Vieru merge până la sacralizarea mamei pe care o consideră un fel de Fecioara Maria. Dorul de mamă nu dispare niciodată pentru poet si își exprimă neîncetat recunoștința pentru modul cum l-a crescut. Pentru el mama este simbolul dorului si al speranței ("Cămășile") dar și tema lui preferată. Prin poezia ,, Cămășile" autorul ne transmite suferința mamei sale pentru soțul său mort în război. Vieru fiind mic când și-a pierdut tatăl a făcut din mama sa ceva sfânt, ceva sacru. Mama este ce-a care s-a sacrificat pentru binele lui. Pentru el dispariția fizică nu înseamnă moarte iar ea continuă să trăiască prin poeziile sale.
