In umbra noptii,privesc pe fereastra si zaresc uimita,o stea mai intunecata. Inima-mi tresalta si incep sa ma intreb oare ce s-a intamplat...
Fara sa-mi dau seama,spun ce gandeac cu voce tare. Inchid ochii si cand ii deschid,ma pomenesc langa acea lumina aproape stinsa:
- Ce-ai patit ,draga steluta?
- Vai,dar sunt asa trista! Toti poetii le slavesc in versuri pe stele,pe luna. Dar si eu vreau sa-mi pun ideile pe hartie!
- Dar de ce-ti doresti atat de mult acest lucru...neinsemnat?
- Scrisul e o arta ,e un har. Nu toti stiu sa scrie,dar mai ales ce sa scrie. Operele acestea sunt foarte apreciate. Din pacate, eu as vrea sa scriu,dar aceasta forma nu-mi permite!
- Nu fi trista! Te pot ajuta eu ! Seara de seara poti sa stai alaturi de mine si sa-mi soptesti maretele tale idei,iar daca vrei le pot si publica.
- Oh,cat de draguta/dragut esti cu mine! Iti multumesc!
Astfel ,am inteles ca scrisul e o dar,ce nu toata lumea il primeste.
Sper ca te-am ajutat!:)
