Poezia " Doina " de Octavian Goga face parte din genul liric, specia literara doina culta. ( autorul este cunoscut), deoarece este o poezie populara care pune omul in relatie cu natura inconjuratoare. Autorul isi exprima direct sentimentele si trairile sale de dor si jale ( " O doina plange sus pe culme," "Si plansul veacurilor duse, Ma infioara cand te-ascult" " Si-o lume-ntreaga va incepe Sa planga cu durerea ta "), iar natura participa alaturi de el.
Metafora personificatoare cu care incepe poezia " O doina plange sus pe culme "sugereaza suferinta doinei alaturi de popor. Epitetul cu inversiunea " unde limpezi cad" ne ofera o imagine motrica si impreuna dau expresivitate versurilor. Prezenta eului liric care exprima trairile intr-un cadru natural specific, atesta lirismul poeziei.
Imaginea auditiva " Cantare, te stingi acum incet-incet" exprima adormirea doinei si asternerea linistii.Enumerarea " In care brad,de care creanga " accentueaza cautarea doinei de catre poet. Repetitia cuvantului " mort", "moarte", " si-o lume" exprima suferinta doinei si atasamentul ei fata de poporul romanesc.
Deoarece poetul isi impartaseste in mod direct trairile si sentimentele de pretuire pentru doina si speranta pentru viitor, precum si prin folosirea figurilor de stil si a imaginilor artistice,
poezia "Doina" este doina culta si apartine genului liric.
