Am fost vara trecuta în pădure cu familia mea. Puteam auzi foarte ușor sunetul făş-făş făcut de vântul ce lovea copacii cu brutalitate. După atât timp ,încă îmi mai suna im urechi sunetul pleos-pleos al bocancilor mei ce făceau contact cu băltoacele ce se aflau oriunde priveai cu ochii. Adoram urletul auu-au-au făcut de lupi,și tropaitul trop-trop făcut de căprioarele ce alergau vesele printre copaci. Pădurea mă încântă de fiecare data când o văd,și o aud. Sunetele ce își fac simțită prezenta dealungul pădurii mă relaxează.
